În data de 23 februarie 2020, am absolvit primul curs de ThetaHealing. Am ajutat mulți oameni frumoși, de atunci, dar nu a fost și startul în comunicarea și lucrul meu cu Creatorul/Materia/Dumnezeu și cu invizibilul.
Mi-am dat seama că sunt ”diferită” de toți oamenii din jur, într-o zi răcoroasă (cel puțin așa îmi amintesc). Eram la grădiniță, avem 5-6 ani și nu înțelegeam de ce colegii mei se comportă ca niște roboței, de ce nu au nici un cuvânt de spus.
Am mai crescut și aveam momente în care spiritele mă urmăreau prin casă și nu înțelegeam de ce sunt singura care le simte și le aude. Veneam uneori de la școală și parcă pluteam și altcineva alegea pentru mine drumul spre casă. Am avut multe momente în decursul vieții, când cineva invizibil a ales, a decis pentru mine. Întotdeauna, pozitiv.
La 11 ani, am oprit motorul a două mașini, de tot…doar prin intenție…au repornit doar după ce m-am îndepărtat de ele. Pe atunci, tot prin intenție, atrăgeam oamenii la mine și anumite situații. De la 12 ani, timp de 11 ani am ghicit în cărți de joc și în cărți de tarot. De la 15 la 19 ani am dat în bobi. Mă preocupă numerologia, tehnica Feng-Shui, precum și zodiile (care am observat că ne definesc în limita a 1-3 trăsături), definindu-ne, în cea mai mare parte, educația.
Prin clasa a V-a am început să mă uit la ceas la 11:11. Am încercat să descopăr împreună cu sora mea și Ana (prietena mea de pe când eram la grădiniță), ce e cu 11:11, pentru că și ele vedeau zilnic această oră. Am început să visez sau să îmi treacă imagini prin fața ochilor, ca mai apoi să se adeverească. Am descoperit în anul 2017, comunicarea cu îngerașii, prin numere, iar în prezent comunic și în mod direct.
În clasa a VIII-a am făcut spiritism, tot cu sora mea și cu Ana. Ne-a ieșit, deși noi o luasem sub formă de glumă și vaaaai ce ne-am mai speriat!
De la 19 ani la 21, am cochetat iar cu spiritele și la 21 de ani am zis: STOP, prea multe spirite! Dar, viața m-a îndrumat tot spre lucrul cu invizibilul și într-o zi de februarie s-a născut Mircea pe care, bebe fiind, îl linișteam doar telepatic și dacă era bolnăvior, îi trimiteam energie de la mine. Fiind într-o situație nu prea plăcută, atunci când avea Mircea 3 ani, mi-am dorit să cunosc bărbatul care să aibă sufletul ca al meu, care să mă iubească ”la pachet” cu Mircea. Câteva luni mai târziu, la o lună după ziua lui Mircea, atunci când Mircea care împlinea 4 ani și-a pus o dorință cu voce tare (Să fie toată lumea fericită!), l-am cunoscut.
La 33 de ani am devenit mămică a trei băieți. A fost anul în care mi s-a îndeplinit o dorință pe care mi-am pus-o pe la vârsta de 9-10 ani și anume să am băiat și gemeni (deși știam că există o șansă extrem de mică să am gemeni, fără a avea în familie gemeni) și iată cum, dorința mea și dorința lui Mircea de a avea frățiori și/sau surioare (pentru care s-a rugat zilnic la Doamne, Doamne și la îngerași, timp de 2 luni jumătate), s-a împlinit și ne-am mărit familia cu Eric și Aaron, gemeni identici, un dar minunat de la Creator. În momentul în care l-am anunțat pe iubitul meu că o să fie tătic, neștiind că eu îmi doream gemeni, a spus: ”Poate sunt 2!”
Pur și simplu ne-am dorit!

Sunt ambidextră, sunt artistă din naștere, dar cochetez și cu matematica, statistica și econometria. Sunt ”omul bun la toate”, am multe idei și de aproximativ 7 ani sunt pozitivă, sunt doar pozitivă. Sunt Doctor în Management, distincția MAGNA CUM LAUDE și sunt fericită referitor la realizările mele, pentru care le mulțumesc și părinților.
Cred cu tărie în miracole și cred cu tărie că orice este posibil, dacă depui efort, dacă miști lucrurile, dacă ”miști ceva”, dacă îți dorești, pentru că schimbarea începe în primul rând de la propria persoană, din interiorul nostru.
Cred că am venit cu toții pe Pământ cu diferite scopuri și ca să experimentăm și să ne perfecționăm, să fim în permanență cea mai bună versiune a noastră și un exemplu pozitiv și demn de urmat de către oricine.
Iubesc TOT și sunt recunoscătoare pentru tot ce am, ce am avut și ce voi avea.
Cea mai vechea amintire a mea este de la vârsta de 11 luni și știu că am venit în această viață cu multă lumină, pe care, ușor, ușor am înțeles cum să o folosesc. Știu care este misiunea mea și am încredere în ceea ce lucrez, încredere care este susținută și de rezultatele pe care le are munca mea, dar și de oamenii din jurul meu și de tot ceea ce se află în invizibil.
Am analizat mult timp, expresia ”Crede și nu cerceta!” și am tradus-o așa: ”Crede că totul, că orice este posibil și atunci totul, orice devine posibil!”.
Sunt telepată, pot modifica viitorul doar prin puterea gândului, pot modifica acțiunile și viețile altor oameni, dar aleg să fac acest lucru doar cu acordul lor și a Materiei/Creatorului.
Cred foarte mult și în puterea cuvintelor rostite și îmi doresc să aud în jurul meu doar cuvinte pozitive.
Pe Creator/Dumnezeu, îl numesc Materie, pentru că așa mi s-a arătat și așa m-a rugat să îi spun, iar eu respect deciziile oricui, referitoare la propria persoană.
Îmi plac zâmbetele, iar cele mai frumoase zâmbete sunt cele ale copiilor.

Mai sunt multe de povestit și putem povesti la una dintre ședințele mele sau la un suc, un cappuccino, o prăjitură…

Vă invit să citiți câteva rânduri despre mine și la rubrica:
CINE SUNT EU – CUM MĂ VĂD CEILALȚI.